Cabinet de avocatura

Cabinet de Avocatura Opinii Juridice Consultanta juridica privind evaziunea fiscala


Consultanta juridica privind evaziunea fiscala

Contribuţia cetăţenilor la cheltuielile publice se realizează prin plata de impozite si taxe. Dispoziţia constituţionala potrivit căreia se instituie obligativitatea stabilirii numai prin lege a impozitelor, taxelor si a altor venituri care susţin bugetul de stat, cat si bugetul asigurărilor sociale de stat, constituie o implicita garantare a dreptului de proprietate a averii tuturor cetăţenilor.

Mai precis, trebuie subliniat ca subiectele plătitoare de impozite si taxe sunt atât persoanele fizice, cat si persoanele juridice. Pornind de la evoluţia de ansamblu a criminalităţii economico-financiare promovarea unei noi legi (Legea nr.241/2005) pentru prevenirea si combaterea cu mai multa eficienta a acestor categorii de infracţiuni s-a impus cu necesitate.

Aceasta lege are o dubla destinaţie, pe de o parte de a aviza contribuabilii - persoane fizice si juridice straine- despre obligaţia de a contribui, prin impozite si taxe, la suportarea cheltuielilor publice si de a preveni asupra consecinţelor sancţionatorii la care se expun in cazul sustragerii frauduloase de la îndeplinirea îndatoririlor fiscale, iar pe de alta parte, de a constitui instrumentul juridic in temeiul căruia sa fie angajata răspunderea penala a celor cu rea-credinţa, incalca prevederile legii.

Infracţiunea de evaziune fiscala reprezintă, in materialitatea ei, o infracţiune de prejudiciu, dar si de pericol si se poate realiza in una din următoarele forme in scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile; omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive; alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor; executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;  sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate; substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală.